Tehnica poleirii cu aur este folosită încă din antichitate, fiind adoptată și perfecționată în diverse culturi, de la egipteni și greci, până la meșterii bizantini și europeni.
În epoca contemporană, această metodă este apreciată în special în restaurarea obiectelor de patrimoniu, dar și în realizarea de mobilier, rame de tablou, icoane și ornamente arhitecturale.
Poleirea cu aur reprezintă o tehnică tradițională în decorarea obiectelor artistice și decorative, ce conferă o strălucire unică și un aspect prețios suprafețelor.
Aceasta implică aplicarea foițelor extrem de subțiri de aur pur sau aliaje aurii pe un suport pregătit atent, unde aurul este fixat și lustruit pentru a obține un efect vizual intens și durabil.
Procesul începe cu pregătirea suprafeței, care trebuie să fie fin șlefuită și netedă, adesea acoperită cu un strat de poliment sau bolus, care ajută la fixarea foiței de aur și îi oferă o textură uniformă.
Umezind, treptat, polimentul, pe stratul încă suficient de umed, se aplică aurul cu ajutorul unei pensule fine, din păr de coadă de veveriță. Această operațiune implică dexteritate, siguranța, precizia mișcării mâinii și multă răbdare.
Gradul de uscare a straturilor suport pentru aurire reprezintă un element foarte important în procesul de lustruire a aurului.
Lustruirea este o etapă esențială, realizată cu pietre fine de agat și/sau cu piele de căprioară, pentru a obține luciul caracteristic, o strălucire care nu doar evidențiază valoarea materialului, ci și accentuează detaliile și decorațiile sculptate sau pictate ale obiectului.
Poleirea cu aur este o tehnică recunoscută atât din punct de vedere estetic, cât și cultural, păstrând vie tradiția meșteșugărească și oferind obiectelor decorative și artistice o strălucire ce simbolizează bogăția, spiritualitatea și rafinamentul.