Poleirea cu foiță de aur este o tehnică milenară, folosită încă din mileniul III î.Hr., când egiptenii decorau camerele faraonilor cu foițe de aur, considerat „pielea zeilor”. Aplicarea aurului decorativ a evoluat de-a lungul secolelor, fiind transmisă și dezvoltată în Europa, Asia și Orientul Mijlociu.
Inițial, poleirea manuală folosea foițe subțiri de aur pur aplicate pe suprafețe din lemn, metal sau ipsos, fixate cu adezivi naturali numiți mixtion. Acesta se întărea până ce devenea lipicios, facilitând aderarea perfectă a foițelor. După uscare, suprafața era lustruită cu pietre fine sau piele de căprioară, obținând un luciu intens și o textură fină.
În Evul Mediu și epocile baroc și rococo, poleirea a devenit tehnica standard pentru rame sculptate de tablouri și icoane, în special în tradițiile bizantină și europeană, când ramele erau aurite detaliat pentru a scoate în evidență impactul vizual și valoarea sacră a picturii. Ramele erau create din lemn fin lucrat manual, iar foița de aur subțire era aplicată cu migală pentru a păstra detaliile.
Pe lângă aurul pur, s-au folosit și foițe schlagmetall, imitații metalice realizate din aliaje de cupru și aluminiu, aplicate tot pe mixtion, oferind o alternativă mai accesibilă, dar folosită în principal în interior datorită fragilității la umezeală și coroziune.
Evoluția tehnologiilor a introdus și poleirea cu aur în restaurarea mobilierului, elemente arhitecturale și ornamente, combinând tradiția cu metode moderne, precum folosirea de adezivi sintetici și vernisuri protectoare.
Totodată, poleirea a păstrat un rol artistic, fiind apreciată pentru capacitatea sa unică de a reflecta lumina, de a oferi o profunzime vizuală și o eleganță incomparabilă.
Scopul artistic al poleirii constă în amplificarea frumuseții și simbolismului obiectului decorat, aurul reprezentând bogăția, lumina divină și eternitatea.
Suprafețele aurite servesc nu doar ca ornament, ci și ca mediu care conferă o densitate vizuală ce atrage privirea și înalță obiectul la rang artistic și spiritual.
În special la icoane, aurul subliniază sacralitatea imaginii și creează un dialog între lumină și material.
Astăzi, meșterii restauratori continuă să folosească metode tradiționale de poleire pentru a conserva autenticitatea și valoarea obiectelor istorice, dar și artiști contemporani folosesc poleirea pentru a adăuga accente de rafinament și lux în creațiile moderne.
Poleirea cu aur a ramelor combină tehnică, estetică și simbolism, păstrând un dialog între trecut și prezent în lumea artei decorative.




