RESTAURARE RAME - ÎNCADRĂRI TABLOURI

ISTORIA RAMEI

RAMA DIN LEMN AURIT ÎN SECOLUL XVIII

Secolul XVIII se dovedeşte a fi perioada cea mai fastă pentru rame şi mobilier. Începând cu acest moment, intervenţia ornamentalistului şi technica de aurire sunt indisociabile, în procesul de fabricare a ramelor. Sursa de inspiraţie a ornamentalistului se extrage din motivele arhitecturale proprii curentului « Rocaille », realizate de artiştii epocii. Poleitorul cu aur urmează fidel linia conferită de sculptor, valorizând volumele ramei, graţie auririi nuanţate prin tonuri mate şi lucii, tehnică intitulată lustruire.

RAMA PENTRU TABLOU ÎN SECOLUL XIX

Sfârşitul secolului XVIII marchează apariţia unei noi tehnici de fabricare a ramelor, pe bază de clei, hârtie şi gips, vărsat în matriţe. Baghetele obţinute ulterior se tăiau, redimensionau, fiind asamblate pe un suport din lemn. Graţie acestei evoluţii, spre 1830, se asistă la modernizarea meseriei de încadrator şi intensificarea producţiei, asigurată calitativ de către specialiştii din domenui.

ORNAMENTELE RAMEI PENTRU TABLOU ÎN SECOLUL XIX

Rama pentru tablouri din secolul XIX reia elementele decorative din epocile anterioare, regăsind stilurile Louis XIV, Louis XV, Louis XVI. Sfârşitul secolului lasă locul creaţiilor inspirate din curentul « Art nouveau ». Se asistă astfel la diversificarea suporturilor (nacru, metal, abanos, mahon), impunându-se progresiv asupra tradiţionalului lemn aurit şi policromiei.

 
« Rolul ramei este de a orienta spectatorul, de la autoritatea impasibilă a zidului către inima unei opere vii. »